Centenarul Grigore Coban, la Facultatea de Litere a Universităţii “Vasile Alecsandri“ din Bacău
Bacăul artelor plastice îi datorează enorm: de numele lui Grigore V. Coban se leagă începuturile filialei locale a U.A.P., cronicile aplicate şi constante, care au ilustrat dinamica vieţii artistice băcăuane, iar monografia “Nicu Enea“ (1979) este o lucrare de referinţă în literatura de specialitate.
A publicat însă şi traduceri (din rusă), un studiu despre “Fenomenul A. C. Cuza“ (Iaşi, 1939), iar ca epigramist ar fi avut o frumoasă carieră dacă i s-ar fi dedicat mai mult timp acestei îndeletniciri.
Fiecare dintre cei prezenți au ținut să spună câte ceva din experiența lor trăită alături de Grigore V. Coban. Poveștile despre el au fost spuse de cele mai multe ori cu zâmbetul pe buze. Seratele pe care le organiza erau cunoscute de către toți prietenii lui. Obișnuia să cheme, spre supărarea soției acestuia, foarte multe persoane(scriitori, critici din diferite domenii, prieteni) cărora le oferea tot ce avea mai bun și alături de care își petrecea umeori timpul.
Din spusele sciitorului Călin Constantin, Grigore Coban a pictat și biserici. Însă regretul lui cel mai mare este că acesta nu este amintit așa cum trebuie și că multe persoane nu știu cine a fost Grigore V. Coban.
Violeta Coban, nora mai mare a juristului, a vorbit despre acesta ținând în mâini poza acestuia. Un moment emoționant, deoarece așa cum a spus și ea, Grigore V. Coban i-a fost precum un tată.
Evenimentul s-a încheiat după discuții îndelungate, iar cei prezenți au reușit să-i aducă omagiul cuvenit celui cărora le-a fost mentor.